Teea Vulpes

Desi am asteptat cu sufletul la gura concertul sustinut de Akua Naru in cadrul festivalui urban Femei pe Matasari ,   era cat pe ce sa nu mai merg. Asta pentru ca in ultima perioada am fost: O stare cronica de apatie; poate din cauza anotimpului, a experientelor recente, a unor vechi probleme inca nerezolvate - toate astea au convers in ceea ce numesc izolare sociala. Aveam si nu aveam chef sa ies. Stiam ca este lucrul de care am nevoie, stiam ca o sa vad oameni frumosi si ca prin asta o sa-mi dau un restart. Dar ceva greu, ca de plumb, ma tragea inapoi. Atunci mi-am zis ca nu am cum sa nu ma duc, ca as fi cea mai mare proasta daca as rata concertul. Mai ales ca o iubesc pe femeia asta. Chiar o iubesc.  Am ajuns putin dupa incepere si mi-am facut grabita loc printre valul de oameni care plecau. N-am prea inteles ce se intampla, si in plus de asta nu se auzea nici un sunet din capatul strazii. In incercarea mea de a ma alatura unor prieteni, am ajuns cu greu, mult p...

  Abia dupa doua saptamani de la eveniment mi-am adunat gandurile pentru a scrie cateva cuvinte despre concertul dirijorului rus Misha Katz, sustinut vineri, 22 aprilie, la Sala Radio.  Nu mai fusesem la Sala Radio de mica si niciodata n-am stat atat de aproape de o orchestra. Avand locurile in partea dreapta, pe tot parcursul primei piese am fost absorbita de contrabasi, a caror linie melodica putea fi clar distinsa. Au urmat ropote de aplauze, in timp ce a fost adus in scena un pian imens. Pe care l-am observat foarte tarziu, caci nu degeaba ma recomand ca fiind cosmica, spatiala si aeriana. Si-a facut apartia si invitatul special, marele pianist Dan Grigore, ce a avut in repertoriu Concertul nr. 2 in do minor pentru pian si orchestra, op.18 de Rachmaninov. Am auzit ca majoritatea pianistilor au innebunit in incercarea lor de a-l intelege si interpreta pe Rachmaninov. Desi pianul a devenit deja un intrument 'comun', 'comercial' si cu toate ca il studiez de...